De ce nu ne iubim …orasul ?

Ce ne tine in loc, sa facem bine in jurul nostru ?

Asa am ajuns azi la concluzia ca dezradacinarea, stramutarea …e o rana inca deschisa.

Nu-l iubim…pentru ca nu avem amintiri cu el. Nu invatam la scoala despre el. Stim ca trebuie sa plecam. Nu suntem aici de generatii. Comunismul ne-a amestecat pe toti in toate colturile tarii. Satul e gol…a insemnat munca, greutati, unicul vis de mai bine era sa pleci la oras.

Odata ajuns la oras, erai nimeni intr-o mare necunoscuta. Puteai sa nu ai rusine – cine te cunostea ?

Cum sa te implici ?

Ce sa te faca sa iti iubesti scara, blocul, strada, cartierul…orasul? Locul…e nou si strain. Vecinii, dureaza 10-20 de ani sa ii cunosti, sa prinzi radacini – esti tot un fel de emigrant. Cat dureaza sa ajungi sa fie #comunitate ?

Asa am ajuns la concluzia ca #better trebuie sa incepem sa regandim comunitati, dincolo de constructie si loc. Cu un numar suficient de oameni, de varste si preocupari potrivite, cu o trupa de copii, cu bunici. Mai mult, vedem orasul magnet de astazi, ideal pentru profesie si performanta dar fara loc pentru familie. Deloc. Nici pentru copii…nici pentru seniori.

Cat e densitatea urbana optima ?

Care e distanta pe care sa o parcurgi pietonal, prin parc …sa ajungi cu copilul la scoala si apoi sa ajungi lejer acolo unde iti castigi existenta, fie ca esti angajat sau antreprenor.

Cum se pot implica generatiile din familie intr-un circuit normal, sanatos. Azi, sunt nenumarate familii fracturate, parinti care au ales sa emigreze pentru un castig mai bun, copii care cresc cu bunici, matusi, frati mai mari sau vecini. Adulti in ascensiune profesionala pleaca si aici raman parinti seniori singuri si tot mai neputinciosi.

De unde trebuie sa inceapa normalitatea ? Cine mai stie cum sa reorganizeze orasul pornind de la contextul social, de la legaturile naturale, de la comunitati familiare. Confortul, inseamna mai mult oamenii din jurul tau. Atunci cand esti conectat si atasat de ei … iti pasa oare mai mult sa stie despre cutremur si incendiu ? Esti marcat mai mult daca o catastrofa se abate asupra celor dragi ?

Urbanism emotional

Oare ce sanse avem sa reasezam locurile din oras, pe resorturi comunitare ? Pentru copii si seniori este bine stiut ca nevoi sociala e cea mai pregnanta. Sigur ca si adultii pot sa se bucure de confortul comunitatii …atunci cand o au, insa multi au plecat in pribegie pentru un trai mai bun, pentru un castig mai bun insa cat conteaza contextul ?

Blocul #better

Este un sambure comunitar. O constructie simpla si suficienta insa orientata pe oamenii care vor locui acolo, prieteni, colegi …nu ilustri anonimi izolati. Contract de asociere non-profit …aduce cel putin 40% in plus, cu aceiasi bani din credit. Contract de locuire, inima de reguli a unei comunitati de calitate. De ce nu mai mult nici mai putin de 12 apartamente ? Pentru ca e un numar cu multa istorie, un grup care poate lua decizii, poate transa probleme si poate sa isi pastreze un echilibru solid. Asadar cand discutam de apartament stim ca e un context pozitiv, ca e un bloc nu mai inalt de 2 etaje, bine conformat seismic, ca poti sa il cumperi dupa ce treci prin cursuri de pregatire…pentru ca locuirea in comun are nevoie de educatie, constant …ca si democratia.