Inițiativa școli sigure – arhitect Horia BEJAN

Iniţiativa şcoli sigure a apărut în luna decembrie 2015. Ea a avut două evenimente la bază: incendiul din clubul #Colectiv şi declaraţiile Primului Ministru interimar,fost Ministru al Educaţiei, Sorin Câmpeanu, conform căruia doar 7% din unităţiile de învăţământ din România au Autorizaţie de securitate la incendiu.

Elevul român al secolului al XXI-lea trebuie să aibă acces la tehnologie, la informație, la spații de antrenament care să îi cultive o anumită disciplină și condiție fizică, la spații frumoase care să îl stimuleze creativ, în condiții de siguranță.  Dacă îi dăm acces elevului, putem să punem și personalul didactic într-un loc de muncă sigur. Inca nu am auzit nici un reprezentant de sindicat solicitând autorizație de incediu pentru personalul didactic, pentru un mediu de muncă sănătos și sigur.

Studiu de caz Bucuresti

În noiembrie 2015, după discutii cu mai mulți directori de școli din București, am constatat că nu au pregătirea și mecanismele necesare pentru a-și adminstra singuri școlile. De aceea ne-am adresat în scris primăriilor de sector oferindu-le sprijin în abordarea problemei privind securitatea la incendiu.

Sector 3 – Primăria Sector 3 – ne-a răspuns în termen de două zile, ne-a pus la dispoziție trei obiective din care să ne alegem. Am ales două: Colegiul Național Matei Basarab  și Școala Gimnazială Nicolae Labiș.

Sector 6 – Primăria sector 6 – ne-a răspuns și ne-a îndrumat către Liceul Teoretic Marin Preda

Sector 5 – Primăria sector 5 – ne-a îndrumat către Școala 150 și Grădinița 54

Sector 2 – Primăria sector 2 – a spus că o să se gândească și o să ne contacteze, nu am mai fost contactați

Sector 1 – a răspuns după 3 luni și ne-a spus că ei au externalizat tot serviciul către o firmă privată, dar după două ore de discuții nu am aflat numele acelei firme care se ocupă de adminstarea școlilor din sector 1

Sector 4 – nu a răspuns

Concluzie – lipsa totală a personalului specializat în cadrul adminstrației locale, lipsa totală a documentelor tehnice. Majoritatea obiectivelor nu au un releveu, și dacă îl au  este greșit sau incomplet. Dincolo de aspectele legate de securitate la incendiu tot mai frecvent vedem discutata si problema perioadei de exploatare a cladirilor, de vechimea si sigurana pe care o mai asigura scolile …atat in caz de cutremur, dar si in utilizarea de zi cu zi. Tot mai frecvent vedem la stiri tavane vechi sau reabilitate, care cad.

Solutii

1. Normativul de securitate la incendiu P118/99 trebuie revizuit. Se lucrează la el, dar autoritățiile centrale trebuie să se asigure că el va putea fi implementat, și să facă o evaluare ce înseamnă la nivel național, altfel o să fie încă un document de șantaj pe care nimeni nu îl respectă. Angajarea de personal specializat în cadrul prefecturilor care să poată oferi asistență tehnică administrației publice locale.
2. Diferențierea tipurilor de autorizație de funcționare – limitarea perioadelor de autorizare. Introducerea de cicluri de verificare. De exemplu autorizație temporară, pentru unitățile în curs de avizare. Autorizație pe o perioadă de 10 ani, sau de 5 ani în funcție de complexitatea clădirii, iar dacă aceasta nu suferă modificări, se reînoiește autorizația.

P118/2-2013 – corelat cu APANOVA – la nivelul Bucureștiului, distribuitorul de apă care gestionează rețeaua de apă nu mai asigură debitul necesar funcționării hidranților. În varianta actuală cele 800 de școli care au rămas descoperite trebuie să își construiască rezervă proprie de apă, care să fie deservită de pompe speciale, alimentate cu generatoare proprii. Este vorba de o investiție uriasa. Varianta ar fi ca Primăria, care este proprietarul rețelei edilitare și a unității de învățământ, să solicite furnizorului de apă asigurarea debitului pentru anumite obiective. În acest fel investiția ar fi asumată de către compania competentă. Este foarte greu ca un director de școală să știe să adminstreze rezerva de apă, mentenanța pompelor, funcționalitatea generatorului.

P118/3-2015 – creat un corp de ingineri la IGSU – stabilit metodologiile de verificare si instruire a personalului din şcoli. De prisos porneşte alarma de incendiu dacă personalul şi elevii nu sunt instruiţi în normele de evacuare. Dacă în cele 900 de şcoli din Bucureşti se realizează un exerciţiu de evacuare pe an rezultă 4 exerciţii pe zi. ISU trebuie să aibă o divizie doar pentru şcoli care să facă instructajul şi să verifice echipamentele.

Legea 10/1995 – Este necesar ca toate unităţile de învăţământ să aibă o documentaţie tehnică la zi în format electronic, care să fie pe serverul primăriei, pe serverul ISU, pe serverul ISC, pe cel al direcţiei de Sănătate Publică şi pe cel al Ministerului Educaţiei, astfel în cât toate autorizaţiile să fie corelate. În cazul viitoarelor lucrări de întreţinere acestea vor fi doar completate.

Inconveniențe: în cazul unui sistem transparent achizițile publice pentru lucrări de întreținere nu vor mai permite costuri astronomice, în cazul unor documentații vor putea fi făcute verificări. Introducerea unui sistem de control activ ar afecta grav sistemul de corupție actual.

RISC SEISMIC – constructii noi, constructii vechi, patrimoniu istoric.

La nivelul Bucureştiului există riscul unui cutremur. Cele mai multe unităţi de învăţământ au fost construite înaintea cutremurului din 1977, între 1961-1966. În cazul unor expertizări tehnice se va constata că unele unităţi nu corespund din punct de vedere al rezistenței structurale. În vederea consolidării acestor clădiri trebuie luat în calcul scenariul economic, dacă nu este mai bine să reconstruim decât să consolidăm, acolo unde nu este situaţia unui monument istoric. În aceste cazuri trebuie făcută o evaluare de amplasament.

Este necesar ca în cadrul Planului Urbanistic General să existe un capitol care să identifice situaţia actuală a unităţilor de învăţământ, prognoza demografică şi distribuţia acestora în funcţie de densitatea urbană. Astfel încât gradul de accesibilitate să fie corelat cu gradul de densitate. În aceste situaţii trebuie propuse unităţi de învăţământ la standarde 2017. În cazul în care anumite şcoli intră într-un program de consolidare, activitatea acestora trebuie strămutată în unităţi de rezervă. Propunerea este de a demara 6 proiecte pilot de clădiri moderne pentru un învăţământ modern, distribuite câte una în fiecare sector. Astfel încât să fie programată treptat înlocuirea infrastructurii educațioale cu una nouă adaptată nevoilor şi normelor secolului XXI.

Obiectivele acestor şcoli ar tebui să ţină cont de :

• Accesibilitate, un număr cât mai mare de elevi să poată să ajungă facil la şcoală fără să aibă nevoie să folosească reţeaua publică de transport. Mai puţin timp petrecut în tranzit şi riscuri de accidente rutiere mai mici pentru elevi.
• Accesul persoanelor cu dizabiltăţi motorii, fie ele permanente sau temporare, atât pentru elevi cât şi pentru personalul didactic.
• Educaţia privind riscurile de incendiu sau de seism, precum şi reacţia în caz de calamitate. Este un obiectiv care poate fi indeplinit cu o echipa de 30  arhitecti angajati permanent, cel mai probabil ai unui ONG, cel putin in Bucuresti, in colaborare stransa cu ISU.
• Educaţia priviind igiena. Grupurile sanitare și vestiarele trebuie proiectate şi conformate astfel încât să permită şi stimuleze o igienă sănătoasă. Ex. Grupuri sanitare conformate astfel încât elevii să se poată spăla pe dinţi în pauza de masă.
• Spaţii de joacă şi interacţiune conformate optim, care să stimuleze interacţiunea în pauze dar să ofere şi gradul de siguranţă necesar si ideal dezvoltarea de spatii conexe in parcurile de proximitate. Dupa scoala, copii invadeaza parcurile…doar daca e vreme buna.
• Spaţii pentru desfăşurarea activităţilor sportive corespunzătoare.
• Educaţie estetică – spaţii frumoase, materiale adecvate, amenajare peisageră, astfel încât să fie stimulată o anumită preocupare pentru estetică, pentru educaţia cromatică, pentru consumul spaţiilor de calitate.
• Şcoliile sunt medii bune de formare a viitorilor consumatori; aceştia ar trebui să cunoască muzica, grădinaritul, grafica în şcoli astfel ca în viitor să existe o cerere pentru profesiile creative.

Problematică legislativă

Legea 50/1991 – În ciuda faptului că de peste 25 de ani efectuarea lucrărilor de construcţie este reglementată prin lege, autorităţile publice locale autorizate să emită aceste documente consideră că nu are rost să întocmească astfel de documente. Dublul rol de organism de control şi de iniţiator şi executor al administraţiei locale a făcut ca în majoritatea lucrărilor de întreţinere a unităţilor de învăţământ acestea să considere că nu este necesar să mai elaboreze o documentaţie tehnică. În cele mai multe cazuri Certificatul de Urbansim nu solicită avizul Inspectoratului de Situaţii de Urgenţă (ISU) pentru siguranţa la Incendiu, precum nici avizul Inspectoratului de Stat în Construcţii privind integritatea structurală a clădirii.

Legea 10/1995 – privind calitatea în construcţii –

Art.5 Pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe esenţiale:

1. a) rezistenţă mecanică şi stabilitate;
2. b) securitate la incendiu;
3. c) igienă, sănătate şi mediu;
4. d) siguranţă în exploatare;
5. e) protecţie împotriva zgomotului;
6. f) economie de energie şi izolare termică (introdus în 2007)
7. g)utilizarea sustenabila a resurselor

Art. 6

Obligaţiile prevăzute la articolul precedent revin factorilor implicaţi în conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor, precum şi în post-utilizarea lor, potrivit responsabilităţilor fiecăruia. Aceşti factori sunt: investitorii, cercetătorii, proiectanţii, verificatorii de proiecte, fabricanţii şi furnizorii de produse pentru construcţii, executanţii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu execuţia, experţii tehnici, precum şi autorităţile publice şi asociaţiile profesionale de profil.

P118/99 – partea 1 –  Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor

Un normativ foarte controversat şi contestat, care a constituit un tabu în domeniul proiectării. Acesta a intrat în vigoare în anul 1999, înlocuind fostul normativ P118-83 –  ceea ce demontează mitul că a existat un vid legislativ. Cel puţin 32 de ani a existat o reglementare strictă în ce priveşte securitatea la incendiu.

P 118/2-2013 –Normativ privind securitatea la incendiu a construcţilor, partea a II-a Instalaţii de stingere.

În anul 2013 a intrat în vigoare noul normativul privind instalaţiile de stingere, iar autorităţiile l-au ignorat. Acesta prevedea ca în clădirile cu hidranţi acestia să şi funcţioneze.

P 118/3-2015 – Normativ privind securitatea la incendiu a construcţilor, partea a III-a  –

 Instalaţii de detectare, semnalizare şi avertizare incendiu.

În anul 2015, noul normativ privind instalaţiile de detecţie incendiu introduc necesitatea unei centrale de detecţie incendiu care să alerteze pompierii în faza incipientă a unui incendiu.

NP 10/1997 – Normativ privind proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor pentru şcoli şi licee

Art. 2.5. Exploatarea – Numeşte foarte clar conducerea şcolii, personalul didactic etc ca responsabili direcți de buna funcţionare a clădirii, în special normele de prevenire şi stingere incendiu.

De asemenea art. 4.3 face referire la siguranţa la foc selectând informaţiile din P118. Dacă în P118- utilizatorul era implicat, în această lege el este numit ca atare, precum şi obligativitatea scenariului de securitate la incendiu (SSI).

P11/1997 – Normativ privind proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor pentru grădiniţe de copii

Idem cu P10-1997

Legea  422/2011 – privind protejarea monumentelor istorice

Multe unităţi de învăţământ din România sunt amplasate în clădiri catalogate ca monument istoric. Acestea sunt exceptate de la respectatea P118/99, prin aplicarea de măsuri compensatorii.

Preambul 2001 – descentralizare

Procesul de descentralizare a început în România în anul 1991, având trei cicluri până în anul 2001. În anul 2001 gestionarea unităţilor de învăţământ şi a unităţilor sanitare a intrat în răspunderea Adminstraţiei Publice Locale – primării. Însă acest proces de a trece şcoliile în adminstraţia primăriilor a înregistrat mici obstacole precum:

• capacitatea limitată a administraţiei publice locale de organizare eficientă;
• posibilităţiile limitate ale administraţiei publice locale de planificare şi previziune financiară la nivel local din cauza persistenței mecanismelor de control direct și a decizilor discreționare din partea autorităților centrale;
• preponderența alocărilor cu destinație precisă ce limitează libertatea de decizie a autorităților publice locale;
• transferul incomplet de proprietate, care este un obstacol în gestionarea efectivă a patrimoniului local;
• insuficenta intruire specializată pentru autoritățiile publice locale privind gestiunea serviciilor publice descentralizate.

Concret: școliile au fost predate în responsabilitatea primăriilor fără actele necesare – în special lipsa documentelor tehnice. Primăriile nu au personalul specializat capabil să le administreze.

autor – arh.Horia BEJAN

Initiativa SCOLI SIGURE

membru in echipa #better, Initiativa pentru responsabilitate in constructii

membru in Ordinul Arhitectilor din Romania,

absolvent UAUIM – Bucuresti