Constructiile, in jumatate de secol

autor, ing. Mihaela TIMPU

Traiesc de jumatate de secol in tarisoara noastra.

Prin anii ’60 am copilarit intr-un bloc nou, de la stat, la „4 din 4”, cartier frumos, aerisit, cu spatii verzi, dar nu puteam folosi balconul ca statea sa cada !

Prin anii ’70 am locuit in casa facuta de bunicul, prin anii ’50, am trecut cutremurul cu bine fara nici un fel de paguba. Era o casa obisnuita despre care vecinii spuneau ca e „vila”, pentru ca era frumoasa si trainica.  Atunci bunicul s-a intalnit de doua ori cu arhitectul: prima data cand si-a ales planul de casa din mai multe propuse si apoi cand a primit cheile ! A fost demolata, acum acolo este un bloc cu 10 etaje, o posta si o parcare.

In anii ’80 am locuit la etajul 1, in tr-un bloc din panouri prefabricate primit ajutoare de la rusi dupa cutremur. Bucatarie mare, baie si WC de serviciu fara fereastra, dar cu fereastra pe casa scarii.

In anii ’90 intr-o garsoniera langa o ghena interioara, apoi iar in blocul de la rusi la „4 din 4”, cu „pluviala” deasupra usii.

Acum locuiesc ”in casa mea pe pamant”. Am crezut ca eu beneficiarul trebuie doar sa-i platesc pe cei care obtin avizele, intocmesc proiectele si construiesc casa, asa cum a facut bunicul. Eroare! Intre timp a mai trecut o jumatate de secol si mai bine si regulile s-au schimbat. Oricat platesti, constructia unei case iti lasa „un gust amar”.

Eu, beneficiarul, pot sa va rog pe dumneavoastra forurile profesionale ale arhitectilor sa ganditi inpreuna cu asociatiile primarilor un program la nivel de tara si sa il propuneti autoritatilor, astfel incat sa arate si constructiile din tarisoara noastra armonioase, functionale si neapat inconjurate de spatii verzi ? Sunt sigura ca veti primi tot sprijinul din partea societatii civile. Va rog sa depasiti stadiul vorbelor si sa treceti la fapte.

Si inca ceva: apelul meu este mai mult decat o rugaminte, este o cerinta imperativa, ca sa nu zic un strigat disperat !